Parohia „Sfântul Nicolae” la Noaptea muzeelor
Scurtă descriere a evenimentului:
Parohia „Sfântul Nicolae” poate fi considerată cea mai veche instituție de cult a comunei Limanu: construcţia bisericii a început în anul 1899, pe când satul se numea Caracicula, și a fost finalizată în 1903, iar anul următor s-a zugrăvit interiorul de către pictorul Barbu din Bucureşti, în frescă în stil bizantin. Există, de asemenea, un registru pictural semnat de Gheorghe Tătărăscu, tot de la 1904, care înfăţişează Botezul Domnului. Sfinţirea a avut loc în prezenţa Episcopului Dunării de Jos de atunci, Pimen Georgescu, al cărui portret este pictat în partea dreaptă a sfântului lăcaş. Conform unei adnotări manuscrise pe o carte de cult aparţinând parohiei, la 22 februarie 1914: „Noi, românii adevăraţi am venit în acest sat în anul 1895, unde primisem pământ din 1894, a [câte] 25 ha de fiecare cap de familie şi la un număr de 115 familii, dar la prezentare în definit[iv] în sat au venit numai ca la 60 aproape. Am stat în sălbăticie, fără biserică şi preot, aproape 6 ani şi fiindu-ne destul de greu faţă cu religia noastră ortodoxă. În primăvara anului 1899, cu toţi în unire am pus în lucrare această sfântă biserică cu hramul Sf. Nicolae, care s-au terminat în anul 1903. La 1904, s-au zugrăvit, în toamna anului 1905 luna octombrie ziua 30, s-au sfinţit. Iar preotul cel dintâiu al acestei biserici au fost Nicolae Pufulescu, adus tot de noi şi care s-au hirotonisit ca preot şi duhovnic aici pentru prima sa hirotonie cu ale noastre semnături şi s-au hirotonisit în anul 1898 luna martie 8”.
Biserica, zidită în întregime din piatră de o echipă de zidari italieni, are formă de cruce, cu trei turle (una mare şi două mici) de formă octogonală, turla mare fiind susţinută de patru bolţi arcuite şi de opt geamuri. La început, biserica avea un pridvor deschis cu o boltă arcuită, care se ridica cu trei trepte faţă de nivelul solului, dându-i o înfăţişare monumentală. La intrare, pe partea stângă, este pictat Sfântul Apostol Pavel, iar în dreapta apare Sfântul Apostol Petru, în pridvor. În centru este pictată icoana ocrotitorului lăcaşului de cult, Sfântul Ierarh Nicolae. Iniţial, biserica a fost pictată cu diferite scene biblice şi icoane ale sfinţilor, dar ulterior acestea au fost acoperite cu terasit. În 1920, pictura a fost renovată de pictorul Iliescu din Mangalia. Conform unei inscripţii găsite pe spatele jilţului arhieresc, la 6 iulie 1946, Consiliul Parohial a decis restaurarea picturii de către pictorul Nicolae Kaminschi din Constanţa.
În afară se găseşte clopotniţa din lemn acoperită cu tablă, construită în 1930, tot din contribuţia localnicilor, iar în 1960 s-a realizat lucrarea de electrificare a bisericii. Părintele Andrei Aurel a început construirea casei parohiale, care a fost însă dărâmată în anul 1983, când aceasta se afla în faza de construcţie. În anul 2002 s-a început construcţia actualei case parohiale, care a fost finalizată în 2003, printre altele, cu contribuţia primăriei. În 2010 a fost refăcut acoperişul bisericii, care se afla în stare de degradare şi s-a ridicat o anexă cu o dublă destinaţie: spaţiu pentru lumânări şi spaţiu pentru centrala termică. În acelaşi an, în biserică a fost montată instalaţia termică.
În apropierea bisericii se află Monumentul Eroilor din Primul Război Mondial. Inaugurat în 1933, amplasat în inima satului, este realizat din calcar, piatră și bronz. În curtea parohiei „Sfântul Nicolae” se găsește și un grup funerar, alcătuit din 25 de cenotafe ale eroilor localității, morți în cele două războaie mondiale. Tot aici se găsește și Troița Eroilor din Primul Război Mondial, inaugurată în 1937.
* ora anunțată pentru închidere reprezentând ora de intrare a ultimului vizitator