Căsuța lui „Moș Didiță” din comuna Frumosu

Unele case au pereți. Altele au povești. Căsuța lui „Moș Didiță” le are pe amândouă.

Cu mai bine de două secole în urmă, casa își începea viața în satul Deia, unde a fost, pentru o vreme, o crâșmă. Apoi, în 1802, a pornit la drum. A fost desfăcută și mutată, bârnele ei luând cu ele povești pe care timpul nu a reușit să le șteargă. Așa a ajuns aici, în Frumosu, unde avea să devină casă pentru generații întregi.

Poate că lemnul pereților își mai amintește vocile celor care au locuit aici. Poate că sobele încă păstrează căldura unor seri de demult. Poate că obiectele așezate astăzi în camere își amintesc mâinile care le-au folosit cu mult înainte ca noi să le privim ca pe niște lucruri vechi. Și poate că, dacă ascultăm cu atenție, o casă care a trecut prin mai bine de două secole are încă multe de spus.

Dar există o noapte în care nu mai păstrează liniștea doar pentru ea. În această seară, Căsuța lui „Moș Didiță” își deschide din nou poarta.

Pentru câteva ore, lumina va pătrunde prin ferestrele mici, iar pragul pe care au trecut generații întregi va fi trecut de oameni veniți de aproape și de departe. Copiii vor aduce viață în curtea casei prin dansurile tradiționale, mâinile lor vor da culoare pânzei și ouălor încondeiate, iar meșterii populari vor arăta că tradiția nu este doar ceva ce aparține trecutului — ci ceva care încă se naște, se învață și se duce mai departe.

Vor fi gusturi și mirosuri de Bucovina, bucate tradiționale, oameni și povești. Poate că veți veni din celălalt capăt al țării. Poate că veți veni dintr-un alt colț al lumii. Nu contează de unde porniți. Important este să treceți pragul.

Pentru că unele locuri nu pot fi cunoscute din fotografii și nici povestite în câteva rânduri. Iar dacă într-o noapte de august veți vedea lumina aprinsă în vechea casă a lui „Moș Didiță”, să știți că nu este doar o lumină. Este o poveste care vă invită înăuntru.